Gestionarea pierderii in organizatii

O cititoare a blogului m-a intrebat de ce la categoria “Articole HR” de pe blogul meu gaseste informatii despre persoane indoliate; intrebarea a venit la momentul potrivit, si mi-a dat ocazia de a aborda un subiect pe care abia asteptam sa il deschid in fata voastra.

Sectiunea de Articole HR de pe blogul meu este dedicata candidatilor, recruiterilor, studentilor si curiosilor in general, macinati de intrebari legate de accesarea unui job; contine informatii despre cum sa te prezinti la interviu, cum sa evaluezi cat mai obiectiv un candidat (si un recruiter), despre consilierea in cariera, si asa mai departe.

Intr-adevar, cand te gandesti la HR (in traducere, la resurse umane) te gandesti mai degraba la intregul domeniu, mai putin la oamenii implicati. Formarea si nevoia mea a fost sa imi centrez atentia pe dezvoltarea interioara a Omului, abordarea subiectelor fiind in aceasta directie: am discutat despre reactiile unei persoane in cadrul unei evaluari, despre dezvoltarea personala adusa de o experienta de voluntariat, despre alegerea unei profesii in functie de trasaturile individuale, etc.

De ce deschid acest subiect?

Asistand in practica privata persoane care lucreaza in corporatii, am observat cum pierderea unui coleg impacteaza toti oamenii cu care acela a interactionat: colegi, subordonati, manageri. Fiecare ajunge seara acasa urmarit de realitatea cruda, si anume aceea ca oricine ai fi si pe orice pozitie ai lucra, cu totii avem un deadline.

Parca nu suntem obisnuiti sa abordam acest subiect la job. Si parca doar job-ul e cel care uneori ne ajuta sa scapam de toate grijile de acasa. Insa acesta nu este decat un motiv in plus pentru a invata CUM sa iti gestionezi mai bine emotiile cand un coleg de echipa, subordonat sau chiar manager, moare.

Discutiile informale sunt indeajuns?

Dar poate te intrebi DE CE este indicat sa abordam aceasta tema, si nu sa ascundem sub pres disparitia unui membru al organizatiei. Daca esti pasionat de HR si de oameni (ca si mine), printre altele stii ca organizatia este asemuita familiei angajatului, familie in care exista parinti- in conducere- si copii- subordonati. Iti propun sa privesti din aceasta perspectiva pierderea unui “executant” ( care este “copil” pentru seful direct si “frate” pentru colegii sai), sau pierderea unui coordonator.

Fiecare organizatie are regulile si caracteristicile sale, cu toate acestea oamenii care ii dau viata sunt aceiasi, si au aceleasi nevoi– si la servici, si in timpul personal. Atunci cand un coleg dispare, apar trairi intense, ce tin mai degraba de viata personala, insa si trairi legate de organizatie, colegi, si de servici in general. Pentru ca si pierderea unui coleg poate fi o pierdere semnificativa, putem observa scaderea productivitatii individului afectat sau chiar a echipei din care face parte, pot aparea si in aceste cazuri somatizari, depresii, sau alte manifestari specifice- despre care nu se discuta la job, insa cu siguranta isi pun amprenta pe calitatea muncii. In majoritatea cazurilor, persoana afectata deschide subiectul pierderii impreuna cu un coleg, impartasindu-si reciproc parerile si temerile legate de situatie, intrebarea cea mai plina de intelesuri fiind “oare cand ii gasesc inlocuitor?”.

Pentru a putea avea in continuare angajati focusati si pentru a le creste motivatia in ceea ce fac investind in reechilibrarea lor emotionala, pot fi concepute si implementate programe specifice de suport psihologic, cu un numar mic de intalniri.

Va astept cu drag,

Livia C