Povestea Liviei

Povestea Liviei

LIVIA CACIULOIU, PSIHOLOG SI PSIHOTERAPEUT

Sunt absolventa a Facultatii de Psihologie si Stiintele educatiei, fiind licentiata in ambele specializari. Sunt o persoana pragmatica si structurata, insa coerenta cu reperele curentului experientialumanist in care am decis sa ma formez la inceput de drum. Ulterior, am urmat o serie de formari si specializari in psihotraumatologie si terapia traumei atât in tara cât si in strainatate, ultimul fiind un program de formare in Teoria, evaluarea clinica si stabilizarea in trauma complexa si tulburarile disociative (cu Ana Gomez, Dolores Mosquera, Kathy Steele). Am stiut ca imi doresc sa fiu psihoterapeut din scoala generala. La momentul respectiv aveam nevoie sa inteleg multe lucruri legate de mine, de familia mea si de rostul meu pe lume, iar psihologia promitea multe raspunsuri.

Am inceput sa studiez psihologia in Brasov. Pe toata perioada facultatii am facut practica si voluntariat (preponderent in centru de plasament), unde am lucrat cu copii cu varste intre 3 ani si 5 ani, si in care am inceput sa ma familiarizez cu ce inseamna sistemul de ingrijire de stat. In prezent salut initiativa si munca mea de atunci pentru ca la finalul celor 4 ani de facultate nu aveam doar o diploma care imi certifica dubla specializare (in psihologie si stiintele educatiei), ci si 3 ani de invatare si abilitare practica.

Dupa terminarea facultatii m-am mutat in Bucuresti. Am lucrat pentru scurt timp in formarea prescolarilor (intr-o gradinita cu curricula britanica), iar din 2007 am inceput sa lucrez in HR. Am invatat recrutare, selectie, am dezvoltat ulterior programe de mentorat si practica pentru studenti, am lucrat si coordonat proiecte nationale si internationale de amploare si am format colegi care acum ocupa, la randul lor, pozitii de seniorat in alte departamente de HR. Cu un an inainte de a pleca din acest domeniu am reinceput sa fac voluntariat, de aceasta data in domeniul ingrijirilor paliative. Din acest moment am inceput sa lucrez cu persoane care sufereau de boli terminale si cu familiile lor (la domiciuliu), alaturi de o echipa de specialisti implicati. Acesta a fost momentul in care am inteles cu adevarat ce imi doresc de fapt sa fac si mi s-a clarificat nisa in care pot avea un input relevant. Dorinta mea de a lucra in acest domeniu era din ce in ce mai mare, iar pentru ca programul nu imi permitea sa vizitez pacientii in timpul zilei am inceput sa caut noi variante de a aplica ceea ce stiam si vroiam sa lucrez.

La inceputul anului 2011 am demarat si organizat voluntar, alaturi de colegul si sotul meu Alex primele intalniri de consiliere psihologica individuala si de grup pentru persoanele care au pierdut pe cineva drag prin deces, iar la cateva luni am plecat din resurse umane. Schimbarea mediului corporatist, inalt procedurizat cu cel al unui ONG mic nu a fost deloc usoara, insa experienta anterioara de organizare si dezvoltare de proceduri m-au ajutat sa gestionez toate provocarile. Aici am avut ocazia de a consilia individual si in grup sute de familii (parinti si copii), de a lucra cu sute de adolescenti, de a interveni in situatii de criza (violenta domestica, abuz repetat, prevenire abandon, etc.) despre care auzisem la vremea aceea doar la in teoria predata la scoala si la stirile programelor TV.

Distanta dintre vise si realitate este actiunea…

0723 590 365