Cand un prieten sufera o pierdere si are nevoie de sustinerea noastra, am face orice pentru a il ajuta sa treaca mai usor prin aceasta perioada- chiar daca nu stim exact ce (click aici). Am vrea sa ii luam durerea cu mana si sa dam timpul ca prin magie inapoi, insa realitatea ne pune fata in fata cu neputinta si umanitatea noastra: oricat am dori sa schimbam prezentul, nu putem. Realizand asta, revolta care ne cuprinde este dureroasa si presanta; prezentul trezeste in noi frici si perspective la care poate nu ne-am fi gandit pana atunci. Fiecare interactiune cu prietenul indoliat ne reaminteste de cat de vulnerabili suntem in fata mortii (proprii) asa ca este natural sa ne simtim inconfortabil si chiar sa nu mai vrem sa il/o vedem o perioada. Unele persoane chiar constientizeaza ca nu le face bine sa stea langa cineva care a pierdut un om iubit- iar asta este ok, pentru ca fiecare dintre noi are propria experienta care ii modeleaza reactiile, durerea si raportarea la propria moarte. Alte persoane, din dorinta de a ajuta si de a oferi o noua directie (celui care nu isi mai gaseste sensul in viata) se surprind oferind directive sau indemnuri pasnice: “Iesi mai mult! Traieste-ti viata! Fa-ti relatii noi, nu mai pierde timpul!”

sursa:http://www.onlineuniversities-weblog.com/50226711/online_learning_socialization.phpVoi scrie acest articol nu despre efectele negative ale preluarii responsabilitatii in viata prietenului ranit sau despre frica de moarte, ci despre importanta si rolul socializarii in perioada de doliu.

Este natural, normal (si chiar necesar in anumite limite) sa apara nevoia de auto-izolare dupa decesul unui apropiat. Avem nevoie de timp petrecut cu noi insine, cu durerea noastra, cu gandurile noastre; avem nevoie de timp pentru a intelege ce ni se intampla, ce vor ceilalti de la noi, ce dorim sa facem de acum inainte. Avem nevoie e timp pentru a ne lua (chiar si la propriu) in brate si pentru a ne spune ca totul e ok sau ca nu e nimic ok si ca nimic nu va mai fi ca inainte. Avem nevoie de timp pentru a ne oferi afectiune, intelegere, rabdare si pentru a ne realimenta cu energie vitala.

Cand perioada aceasta ia sfarsit, apare nevoia timida de a ne intinde catre oameni care ar putea sa ne inteleaga. Avem nevoie sa fim iubiti si sa avem persoane in jurul nostru carora sa le oferim noi insine un sens (pentru care viata noastra, prezenta noastra sa conteze). Varsta persoanei indoliate dicteaza printre altele si modalitatea prin care atentia celor din jur este solicitata. Copiii ar putea plange sau ar putea chema adultul in activitatile sale mai des decat de obicei, pe cand un adult poate avea o abordare mai directa, verbalizandu-si nevoile catre cei apropiati. Comunicarea cu persoane noi ne ajuta sa ne exploram, sa ne redescoperim si chiar sa luam decizii mai bune pentru viitorul nostru, adaptandu-ne mai bine realitatii.

Dupa decesul unei persoane dragi nu ne putem astepta ca relatiile cu cei apropiati sa ramana neschimbate- relatia se schimba odata cu ambii actori care sunt nevoiti sa invete cum sa isi exprime nevoile si la ce raspunsuri sa se astepta din partea celuilalt. Tocmai de aceea se leaga cel mai usor prieteniile cu persoane care au trait pierderi similare: aici nu avem nevoie sa dam explicatii cu privire la sentimentele sau comportamentele noastre- explicatiile dor de fiecare data si sunt de multe ori de prisos.

Grupurile de sprijin sunt ocazii ideale de socializare, in care doliul este trait intr-un cadru securizant si impartasit de oameni care inteleg si carora le pasa. Aici realizezi ca nu esti singurul care gandeste si simte astfel primind feedback de la ceilalti prieteni din grup. Exista mai multe tipuri de grupuri de suport pentru doliu: grupuri facilitate de catre psihoterapeuti, de catre preoti sau peer- group-uri- facilitate de catre una dintre persoanele indoliate, care este disponibila emotional si care poate gestiona, sustine si orienta discutiile. In toate aceste cazuri se incurajeaza discutia libera, non-discriminatorie, continutul este confidential iar temele pot fi alese de grup sau de catre facilitator.

Experienta mea in organizarea si facilitarea grupurilor de sprijin din ultimii 4 ani ma face sa sustin ca beneficiile unui grup de suport in viata unui om care a suferit o pierdere sunt semnificative. In grup realizezi ca nu mai esti singur; primesti validare, incurajari, dragoste si intalnesti oameni pentru care contezi cu adevarat. Discutand despre ceea ce te preocupa observi cum tensiunile acumulate in interior dispar lasand locul unor perspective si sensuri noi. In acelasi timp, am observat ca nu toti oamenii pot vorbi deschis in cadrul unui grup de sprijin, experienta si istoricul de viata putand fi uneori surse majore de frica, furie sau rusine. In aceste cazuri particulare, inainte de a vorbi deschis cu altii apare nevoia de a vorbi deschis cu noi insine, in cadrul consilierii psihologice individuale.

Daca ai pierdut pe cineva drag si inca nu stii daca te-ar ajuta un grup de sprijin, contacteaza-ma si permite-mi sa fiu langa tine in aceasta perioada.

Cu drag,

Livia

Sursa foto: http://www.onlineuniversities-weblog.com/50226711/online_learning_socialization.php

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

Lasa-ti aici adresa de email si vei primi cele mai recente stiri si materiale semnate de echipa noastra!

Te-ai abonat cu succes. Multumim!

Contact
Suna acum!