Un vizitator al blogului meu mi-a transmis randurile urmatoare, pe care cu acordul sau vi le impartasesc alaturi de o parte din raspunsul meu catre el:

LOTR_Fell049_Pendant       “Am avut o relatie atipica. Prietenii mei imi tot repetau ca e anormal sa ma indragostesc de o femeie atat de inaccesibila, cu care (aparent) abia daca am ceva in comun. Proveneam din medii diferite, stilul    meu de viata era total diferit de al ei si in plus aveam si cativa ani in plus. Nu inteleg ce ne-a atras unul la altul, poate simplul fapt ca era o relatie la distanta m-a facut sa ma deschid, iar ea s-a deschis total fata de mine. Nu stiu de ce, poate pentru ca era naiva, poate pentru ca avea nevoie de un prieten sau poate pentru ca tinea la mine cu adevarat. Aveam multe lucruri in comun, insa cel mai important era ca simteam ca ma iubeste asa cum sunt eu si in acelasi timp simteam ca incep si eu sa ma accept si sa ma iubesc cu adevarat.

       In fine, relatia noastra atipica a durat ceva timp, eu mai ieseam in paralel si cu alte persoane si fara sa imi dau seama (pentru ca nu m-am gandit niciodata serios sa am o relatie cu ea), m-am surprins iubind-o. A fost ciudat, toti prietenii mei imi spuneau ca am innebunit: “Nu vezi ce diferita e de tine?!”- Dar nu e diferita de mine deloc! Ba uneori chiar simt ca nu imi mai sesisez limitele, nu stiu cand incep eu si se termina ea, suntem ca O Singura Persoana..”. Ne-am facut multe planuri de viitor in comun, am iubit mult si am suferit pe masura.

       Intr-un fel, stiam de la inceput ca relatia noastra se va termina. Nimic bun nu poate avea un final fericit- stiu asta din experienta vietii mele. Nu prea inteleg din ce motiv s-a incheiat insa distanta a avut un cuvant important de spus. Au fost oameni care au intervenit intre noi, presiunea la un moment dat a fost prea mare. I-am spus ca nu vreau sa o dezamagesc, ca lumea mea e plina de interese parsive si ca poate i-ar fi mai bine fara mine… si cred ca am insistat cam mult, pentru ca relatia noastra s-a terminat brusc.

       Acum sunt casatorit de cativa ani, am o relatie buna, zic eu. Doar ca de la o vreme am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai des la ea, vreau sa vorbesc cu ea, insa nu vreau sa risc. As risca tot ce am in prezent, as risca sa rada de mine, sa par slab… si cel mai teama imi e ca as risca sa incepem din nou relatia. Nu stiu cum ar fi, ma tot raportez la trecutul nostru si parca niciodata nu mi-as fi imaginat ca ma voi intoarce in acest punct. Au ramas multe intrebari fara raspuns, multe explicatii pe care as vrea sa mi le dea si lucruri pe care as vrea sa le stie, dar nu vreau sa dezgrop mortii. Ce sa fac in continuare?”

       Detaliile povestii tale de viata explica foarte bine motivul pentru care simti nevoia sa reiei legatura cu ea. Relatia voastra s-a incheiat brusc si fara explicatii, iar din ambele parti au ramas lucruri nespuse, iar intrebarile tale nu isi vor gasi raspunsul decat in urma unei discutii fata in fata. Bineinteles, riscul despre care tu vorbesti- “sa pierd tot ce am in prezent” exista si trebuie luat in calcul in momentul in care iti o decizie. Daca relatia voastra a fost intr-adevar una foarte apropiata, hranitoare si importanta pentru amandoi, celelalte doua temeri ale tale- “sa rada de mine, sa par slab”, sunt nejustificate.[…] Crezi ca ea ar vrea sa clarificati modul in care s-a terminat relatia voastra?[…]

       Astept in continuare intrebarile si comentariile voastre la liviaminea@hotmail.com sau folosind datele de contact de aici.

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

Lasa-ti aici adresa de email si vei primi cele mai recente stiri si materiale semnate de echipa noastra!

Te-ai abonat cu succes. Multumim!

Contact
Suna acum!