<<Sunt trist/a.

Eram la inceput de drum, abia ma mutasem in oras, nu cunosteam multa lume. Fostii mei colegi erau acasa, eu.. eram singur/a. Am inceput sa ies, am cunoscut lume noua, m-am angajat, am inceput sa imi castig banii mei. Primele luni au fost un cosmar, ritmul de viata era prea alert pentru cineva ca mine, care vine dintr-un oras mic. La servici era ok, dar nu lasam colegii sa afle prea multe lucruri despre mine; ma priveau sceptic si ma luau peste picior cand povesteam despre viata mea de acasa. Nu am facut niciodata parte din grupul lor, cu toate ca mi-am dorit mult.

Dupa cateva luni am cunoscut pe cineva deosebit cu care am inceput sa ies. Imi placea, ma ajuta la nevoie si nu ma mai simteam atat de singur/a. Lucrurile au mers bine intre noi, pana mi-am dat seama ca ii facea avansuri celei/celui mai bun/a prieten/e, si mai rau decat atat!, ea/el nu s-a dat inapoi deloc!

Situatia mi-a scapat de sub control. Am fost manipulat/a, controlat/a ca o marioneta, pe de o parte stiam ce se intampla, pe de alta parte.. nu imi doream sa vad.

Acum… nu mai am nimic. Si nici nu imi mai doresc nimic de la viata. Nu cred ca pot avea o relatie, si totusi imi doresc una. Vreau sa plec inapoi acasa, dar nu vreau sa plec asa, umilit/a. >>

 

Cu acordul persoanei care mi-a scris am selectat aceste randuri pentru a va impartasi modul in care fiecare dintre noi- cu mai multa sau mai putina experienta de viata- ne raportam la sine.

La prima vedere pare o poveste obisnuita de viata si cred ca fiecare dintre noi cunoaste cel putin o persoana cu o experienta similara: mutare intr-un oras nou, adaptare dificila la noul si marele oras, dificultatea de a crea noi prietenii si relatii de cuplu, framantarile interioare care vin odata cu un nou job intr-un nou oras (oare sunt destul de bun/a? ce cred ceilalti despre mine?, etc.), tradarea in dragoste, criza existentiala.

Cu toate acestea, fiecare om are propriile mecanisme de a face fata situatiei respective; poate aborda o atitudine pasiva, de autovictimizare (asta e, mi se intampla mereu asa ceva, trebuia sa ma astept, atrag oamenii care vor sa imi faca rau) sau isi continua viata, mizand pe noile experiente- posibil sau nu dureroase-, insa cu increderea ca pot face o schimbare pozitiva in viitorul lor.

Care este primul pas in a fi un om prezent si pozitiv?

Raspunsul este la indemana oricui, si aplicarea lui la fel. Vorbim despre asumarea responsabilitatii.

Va propun sa parcurgeti din nou textul, de data aceasta putin modificat:

<<Sunt trist/a.  Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

Eram la inceput de drum, abia ma mutasem in oras, nu cunosteam multa lume. Fostii mei colegi erau acasa, eu.. eram singur/a. Am inceput sa ies, am cunoscut lume noua, m-am angajat, am inceput sa imi castig banii mei. Si imi asum responsabilitatea pentru asta. Primele luni au fost un cosmar, ritmul de viata era prea alert pentru cineva ca mine, care vine dintr-un oras mic. Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

 La servici era ok, dar nu lasam colegii sa afle prea multe lucruri despre mine; Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

 ma priveau sceptic si ma luau peste picior cand povesteam despre viata mea de acasa. Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

Nu am facut niciodata parte din grupul lor, cu toate ca mi-am dorit mult. Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

Dupa cateva luni am cunoscut pe cineva deosebit cu care am inceput sa ies. Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

Imi placea, ma ajuta la nevoie si nu ma mai simteam atat de singur/a. Lucrurile au mers bine intre noi, pana mi-am dat seama ca ii facea avansuri celei/celui mai bun/a prieten/e, si mai rau decat atat!, ea/el nu s-a dat inapoi deloc!

Situatia mi-a scapat de sub control. Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

Am fost manipulat/a, Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

controlat/a ca o marioneta, Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

pe de o parte stiam ce se intampla, pe de alta parte.. nu imi doream sa vad. Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

Acum… nu mai am nimic. Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

Si nici nu imi mai doresc nimic de la viata. Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

Nu cred ca pot avea o relatie, Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

si totusi imi doresc una. Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

Vreau sa plec inapoi acasa, Si imi asum responsabilitatea pentru asta.

dar nu vreau sa plec asa, umilit/a.

Si imi asum responsabilitatea pentru asta. >>

 

Realizati acum cata putere aveti in viata voastra? Cate lucruri puteti face incepand de acum?

Nu uitati: in fiecare moment al vietii, facem alegeri (unele mai bune, altele mai putin bune pentru noi).

E dureros sa realizezi ca toate deciziile gresite ti-au apartinut.

Insa e infinit de benefic sa realizati ca aveti putere nemarginita in viata voastra, asa ca puteti alege de acum ce e mai bine pentru voi!

Cu drag,

Livia

P.S. Multumesc, M., pentru disponibilitatea ta de a iti impartasi experienta cu mine si cu cititorii mei.

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

Lasa-ti aici adresa de email si vei primi cele mai recente stiri si materiale semnate de echipa noastra!

Te-ai abonat cu succes. Multumim!

Contact
Suna acum!