Sa zicem ca ai trait mult timp alaturi de un om care si-a dorit mereu sa ai o anumita calitate; sa zicem ca acest om ti-a vazut mereu un defect.. de care nu nu stiai. Insa tineai la persoana respectiva, aveai incredere in ea, nu ti-ai fi dorit sa o dezamagesti. Asa ca ai fost de acord cu ce credea despre tine.

Sa zicem ca timpul a trecut, si tu ai intalnit inca 10 persoane ca care ai tinut foarte mult. Sa zicem ca ele au apreciat la tine lucruri de care tu nu erai tocmai mandru, sau pe care nu le pretuiai atat de mult. Si sa zicem ca tot ele te-au invatat, si ti-au confirmat in repetate randuri ca sunt lucruri care trebuie facute intr-un fel diferit de al tau. Le apreciai, aveai incredere in ele. Nu le mai credeai intru totul- doar esti cu 10 ani mai mare acum; insa ai retinut ca sunt lucruri pe care tu nu le vezi asa de bine la tine, si ca poate ele au dreptate.

Sa zicem ca timpul trece.. si ajungem in prezentul tau.

Cate masti ai adunat? Cat efort ai depus pana acum pentru a iti argumenta ca asa esti tu? Iti trebuie multa energie pentru a tine atatea masti pe fata.

Intr-o buna zi te hotarasti sa arunci toate mastile. Insa cu cat gandul devine mai atragator, cu atat frica este mai intensa: ce o sa gasesc dupa prima masca? Dar dupa a doua? Dar dupa a treia? Dar..?

Si cand realizezi ca cercetand in jurul tau nu vezi decat masti (masca Prietenului- care nu este langa tine cand ai nevoie de ajutor, sau poate este prea sufocant, masca Mamei- mult prea critica, sau poate care te rasfata prea mult, masca unui Tata- autoritar, sau poate prea putin implicat si pasiv), ceri ajutor. Insa de unde stii ca poti avea incredere in omul la care mergi, si de unde stii ca nu vei gasi tot o masca (de data aceasta, de psihoterapeut)?

Insa Tu, care ai purtat atata timp masti, crezi ca nu ai mai recunoaste inca una?

Unele dintre cele mai importante calitati ale unui psihoterapeut sunt acceptarea neconditionata a clientului ca persoana, si transparenta personala. Lasand vorbele de lemn la o parte: psihoterapeutul trebuie sa te accepte cu masti cu tot, asa cum esti tu fara sa iti pretinda vreun moment sa fii altfel, si sa se simta si confortabil ca faca asta. Pentru ca daca nu este confortabil, el doar poarta o masca. In procesul terapeutic aceasta transparenta este vitala: omul din spatele mastii are nevoie sa se obisnuiasca cu lumina zilei fara aceasta mijlocire; are nevoie sa se simta securizat, inteles si acceptat.

Jocul cu mastile in fata unui psihoterapeut bun poate dura o vreme.. insa e obositor sa vezi ca nu starnesti reactiile la care te asteptai cu fiecare masca pusa. Asa ca incepi sa le lasi la o parte, si observi cum Tu- cel fara masca- starnesti reactii frumoase prin simplul fapt ca Esti. Te bucuri, te simti mai energizat, si intelegi dintr-o data ca nu mai ai nevoie de toate prefacatoriile, sau gesturile inutile care te faceau sa te simti confortabil pana acum.

Esti cu tine, te vezi din ce in ce mai clar, accepti ce ai facut pana acum si iti promiti ca nu te vei mai acoperi vreodata cu poverile mastilor.

Cu drag,

Livia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

Lasa-ti aici adresa de email si vei primi cele mai recente stiri si materiale semnate de echipa noastra!

Te-ai abonat cu succes. Multumim!

Contact
Suna acum!