Din fericire, piata de HR este in continua dezvoltare. Intalnesc din ce in ce mai multi studenti care isi doresc sa invete sa faca recrutare, dedicati domeniului, smart, si in primul rand- zic eu- pentru care conteaza etica profesionala. Ma incanta sa le observ curiozitatea, initiativa, simtul critic si capacitatea de a isi schimba cu usurinta perspectiva, insa in primul rand, ma incanta sa vad ca isi pun problema eticii profesionale din dorinta de a nu repeta greselile recruiterilor cu experienta pe care i-au intalnit.

Lasand la o parte gafele majore pe care le poate face un recruiter (cum ar fi neprezentarea la interviu pe motivul memoriei “scurte”) prietenii mei studenti au remarcat detalii de finete, ce tin mai degraba de calitatea recruiterului ca persoana (si nu a procesului de recrutare), care determina in mod clar rezultatul intalnirii de selectie.

Personal, am intalnit mii de candidati in cadrul intalnirilor face to face la care se adauga persoanele din evaluarile de grup, pentru o multitudine de pozitii. Postul pe care l-am ocupat mi-a oferit aceasta oportunitate pentru care sunt foarte recunoscatoare: am putut cunoaste oameni cu background-uri diferite, pregatiri diferite, oameni absolut fascinanti prin unicitatea lor. Mereu am spus ca un recruiter nu se plictiseste niciodata- dar asta e alta poveste. Ceea ce vreau sa va impartasesc acum este faptul ca am observat cum acceptarea totala a omului din fata ta, asa cum este el, face intreg procesul de selectie si recrutare cu mult mai usor si relatia recrutor- candidat una stabila. Chiar daca te afli intr-o situatie de evaluare in care tu esti evaluatorul, chiar daca ai un ghid de interviu structurat pe care te bazezi in interviu, chiar daca iti cunosti perfect meseria, acceptarea persoanei din fata ta va conta aproape la fel de mult ca intrebarile pe care le adresezi.

Draga recruiter,

Poate parea ciudat sau nedrept, insa omul din fata ta isi da seama cand il judeci, daca nu il placi, sau daca il placi prea mult, si se va folosi de toate aceste atuuri. Te gasesti intr- o situatie de evaluare a unei persoane care isi doreste postul pe care tu il oferi, iar toate informatiile pe care tu, draga recruiter, le transmiti in cadrul interviului, sunt extrem de valoroase- pentru ca da, si aici informatia inseamna putere. Ce poti sa faci insa daca tie chiar iti place candidatul tau, sau poate nu iti place deloc si nu poti sa nu transmiti asta?

In primul rand, recunoaste-ti tie faptul ca nu esti chiar atat de obiectiv in evaluarea ta. Este primul pas spre imbunatatirea evaluarilor urmatoare. Poti observa ce anume te incanta, sau ce anume te atreage la un candidat, iar la urmatorul interviu vei fii mai pregatit/a. Sunt multe feluri in care iti poti creste si cizela autocontrolul si obiectivitatea, insa toate converg in autocunoastere. Putem discuta despre asta daca iti doresti, si pe site gasesti contactele mele.

Draga candidat,

Am fost si in ipostaza ta, si am intalnit din fericire si recruiteri care m-au privit cu admiratie, care mi-au cerut sfaturi gratuite in timpul interviului pentru probleme personale, la fel cum stiu cum este sa fii bruscat/a si ignorant/a- pentru ca asa se traducea “autoritatea” pentru ei. Da, am tinut cont de toate aceste detalii, si da, am folosit TOT ce mi-a oferit recruiterul in avantajul meu ca si candidat. Deci, pe viitor, iti recomand sa iti asculti prietenul recruiter cu atentie, si sa il privesti cu si mai mare atentie. Crede-ma pe cuvant, sigur simte ceva pentru tine 🙂 Si orice ar simti, iti va arata. Insa nu uita! Decodificarea semnalelor este o arta, iar inainte de a intelege semnalele lui este necesar sa le descoperi pe ale tale.

 Pentru dezvoltarea ta, ma poti contacta la datele din blog. 

Sporuri!

Livia

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

Lasa-ti aici adresa de email si vei primi cele mai recente stiri si materiale semnate de echipa noastra!

Te-ai abonat cu succes. Multumim!

Contact
Suna acum!