“Copii fac ce vad.”

Spunem asta constienti parca de responsabilitatea pe care o avem. Suntem cu totii- parinti sau nu- modele pentru viitorii adulti pe care ne vom bizui in anii urmatori, si spunem asta de multe ori cu mandrie.

In practica privata lucrez cu familii care adesea se plang de comportamentele copiilor lor: chiar daca acasa ii ofera tot ce au mai bun celui mic, acesta merge la scoala sau gradinita unde invata cuvinte urate sau alte comportamente cu care ei nu sunt de acord. Iar pe langa dezamagirea si uimirea ca al lor copil se comporta exact pe dos fata de ce a fost invatat acasa, parintii se confrunta cu realitatea cruda: modelele de a fi din afara familiei sunt in competitie directa cu cele oferite acasa, si de cele mai multe ori cele dintai castiga.

Copilul isi iubeste sau nu parintii?

Multi spun “Bine, dar daca eu i-am zis sa faca asa, pe mine trebuie sa ma asculte, nu pe altii; eu sunt parintele lui, nu doamna educatoare/ colegul de la gradinita, eu sunt mai important/a, parerea mea conteaza!”.

Si sunt intru totul de acord: parintele este dumnezeul celui mic si parerea lui conteaza cu siguranta, iar ceea ce conteaza si mai mult este modelul concret de a fi pe care il ofera acesta copilului.

Anul trecut am sustinut cateva ateliere de parenting in urma carora participantii mei au trasat din experienta lor de parinti cateva idei centrale, printre care:

  1. Copilul aude/vede/simte tot. TOT. Chiar daca este mic si nu poate oferi sensul cel mai potrivit lucrurilor, el este Prezent, iar tot ce se intampla in jurul lui il impacteaza.
  2. Copilul este sincer. As adauga faptul ca un copil poate fi dureros de sincer, si spontan in egala masura. Important este sa descifram canalul pe care copilul il foloseste pentru a isi transmite emotiile si gandurile, pentru ca de multe ori nu foloseste doar cuvinte.
  3. Copilul isi doreste din toata fiinta lui sa fie iubit de mama si tata. Iar pentru asta, face orice. ORICE. Chiar si daca asta inseamna sa nu faca lucrurile pe care mama si tata i le spun si in schimb sa faca ce mama si tata fac. Un exemplu graitor gasim aici:

Deci.. cum facem sa fim parinti mai buni pentru copii nostri? Realizam ca schimbarea va fi la noi, insa de unde incepem? Si noi am fost copii la randul nostru, si putem intelege cat de intense sunt trairile unui omulet care nu isi doreste decat sa fie iubit, acceptat si alintat. Si daca intr-adevar oferim un model demn de urmat, iar in jurul nostru exista un context nefavorabil dezvoltarii armonioase a copilului nostru, ce facem, cum il aparam?

Creaza-ti ocazia de a va privi in interiorul tau ca parinte, ca adult, ca femeie sau barbat, ca adolescent/a, ca si copil.. si vei putea intelege cum sa relationezi mai bine cu copilul tau. Vei putea privi prin ochisorii lui si vei putea gandi cu ajutorul mintii tale de adult, astfel incat cu siguranta vei putea gasi mai multe solutii de schimbare a situatiei in care de gasesti.

Daca ai nevoie de un mic impuls, astepti sa ma cauti.

Cu drag!

Livia

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

Lasa-ti aici adresa de email si vei primi cele mai recente stiri si materiale semnate de echipa noastra!

Te-ai abonat cu succes. Multumim!

Contact
Suna acum!