crossroadsthumnail

În mijlocul despartirii sau divortului sentimentele tind sa fie puternice. Dacă există si factori cum ar fi violența, abuzul și infidelitatea, atunci sentimentele si trairile persoanelor ajung sa fie exacerbate si foarte complicate.

In plus, daca decizia de separare este mai mult una unilaterala decât una reciprocă, persoana parasita ramane să simța o paleta larga de un sentimente – de la uimire si pana la abandon. Acest lucru se adaugă in mod cert la amestecul de sentimente negative incercate din acest contex.

Daca este si parinte,  o persoana este de obicei într-un loc emotional teribil de nepotrivit pentru a lua decizii in legatura cu cele mai bune planuri de educație pentru copiii lor. Cu bună știință sau în necunoștință, copiii pot deveni câmpul de luptă in care scorul intre parinti este stabilit.

Problemele relației care au dus la despartire se pot agrava pe fondul tensiunii ce acompaniaza acest proces, expunând în continuare copiii la conflictul parental. La sfârșitul zilei, amplitudinea conflictului parental este cel mai bun predictor în ceea ce privește impactul acestuia asupra copiilor. 

Adevarurile toxice despre divort si separare cu care se confrunta toti parintii sunt urmatoarele:
  1. Separarea sau divortul intotdeauna afecteaza copii.

Expertii sunt in consens clar cand afirma ca cele mai bune interese ale copilului sunt servite atunci cand acesta mentine relatia cu amandoi parintii sai, cu exceptia cazurilor de abuz si/sau conflict marital sever.

Din nefericire, multi tati care se trezesc intr-o relatie dificila si neplacuta cu fosta partenera pur si simplu dispar din viata copiilor lor. Daca se intampla asta, copiii pot suferi dezavantajele pierderii psihologice ale unui parinte, precum si pierderea suportului financiar din partea acestuia.

Parintii de obicei cer sfatul cuiva, ruda, prieten sau specialist despre cand si cum sa divorteze si se intreaba de multe ori care e varsta la care copii ajung sa fie imuni la toate efectele negative ale despartirii.

Copii de toate varstele sunt afectati de divortul sau despartirea parintilor, doar reactiile lor sunt exprimate in functie de etapa de dezvoltare in care se gasesc.

Mai mult, copii sunt sensibili la tot ce inseamna conflict parental, inclusiv politetea ce ascunde ostilitate reprimata.

Insa de multe ori parintii tind se uite sa copii sunt sensibili totodata si la rezolvarea conflictelor. Toti copiii, chiar si cei foarte mici, sunt constienti ca o disputa sau un conflict au fost rezolvate. Mai mult, daca copii apuca sa asiste la rezolvarea problemelor, ei beneficiaza prin invatarea propriu zisa a comportamentelor de rezolvare a problemelor – atentie deci, la modul in care rezolvam conflictele intrucat copii nostrii vor invata sa faca la fel. In consecinta dilema parintilor nu este sa aleaga momentul despratirii sau al divortului ci Cum sa rezolve un conflict cu partenerul lor, indiferent daca stau impreuna sau separat.

Psihologii joaca un rol important in ajutarea parintilor sa dezvolte o noua relatie de co-parentalitate. Parintii invata sa stabileasca noi limite intre ei si persoana cu care au fost intimi. In aceasta co-parentalitate, ei trebuie sa dezvolte aptitudini de comunicare eficienta si de rezolvare a problemelor.

  1. Nu conteaza cat de civilizat se face o separare, intodeauna copii vor fi nefericiti.

Pentru majoritatea copiilor care experimenteaza disolutia cuplului parintilor, efectele sunt modeste si de scurta durata.  In primii 2 ani de la despartire, parintiii trebuie sa isi regaseasca echilibrul, sa restabilesca comunicarea cu fostul partener (chiar daca in mod distant si politicios) si sa isi sustina copii in procesul de adaptare la noile conditii de viata.

O minoritate semnificativa dintre copii poate sa sufere o simptomatologie extinsa si prelungita in legatura cu divortul parental. Pentru acestia, un psiholog poate sa faciliteze procesul de normalizare al relatiilor dintre copil si parinti.

  1. Chiar si cei mai bine intentionati parinti pot cauza vatamari de durata asupra copiilor in timpul separarii de partener.

De-a lungul procesului de divort, adultii vor trai un roller-coaster de emoii la care copiii lor sun exrem de sensibili. Ese deci crucial ca parintii sa evite sa supraincarce un copil cu propria lor nefericire sau iritabilitate. Mai mult, in mod natural, in perioada de tranzitie a separarii, abilitatile parentale ajung la cote minime. Din nefericire, in aceste momente in care copiii au nevoie cel mai mult de support, caldura si un control ferm si consistent, majoritatea parintilor sunt cel mai putin pregatiti sa ofere. Parintii trebuie incurajati sa constientizeze cat de vulnerabili sunt in aceste momente si sa apeleze la ajutor profesional in dezvoltarea noilor roluri parentale.

Vazand ca parintele sau se descurca bine in gestionarea provocarilor pe care o separare le ridica, un copil poate sa scape de sentimentul de povara si responsabilitate pe care il simte, si astfel sa isi creeze un model eficient de gestionare a situatiilor cu incarcare negativa.

Interventia specialistului centrata pe problema este eficienta in dezvoltarea abilitatii parintilor de a face separarii.  Sedintele si grupurile de consiliere pentru copiii au aratat efecte pozitive, dar atunci cand isi revin dupa separare, copiii isi urmeaza parintii – daca parintii lor functioneaza bine, copii tind sa faca la fel. In acest sens, interventia centrata pe problema la copil are success limitat.

  1. Divortul/separarea poate sa ii impiedice pe copii in formarea de relatii securizante cu cei din jur.

Multor copii le va fi greu sa se adapteze la noul mediu familial din care lipseste unul dintre parinti si asfel au tendinta sa acorde mult mai greu incredere noilor oameni cu care interactioneaza, de teama de nu fi din nou abandonati. Solutia sta in continuarea relatiilor cu ambii parinti, daca nu exista factori severi de abuz sau violenta care sa nu permita acest lucru.

Daca in cadrul unui divort, avocatii partilor vor dezbate care este durata corecta a timpului pe care copilul il petrece cu parintele ce nu il are in ingrijire, calitatea relatiei parinte-copil este mai importanta decat orice de calcul de timp. Necesitatea relatiei copilului cu ambii parinti si valoarea implicarii fiecaruia dintre acestia in cresterea sa au fost re-afirmate de fiecare data in studiile de specialitate ca fiind foarte importante.

Fiecare parinte aduce in relatia parinte-copil calitati unice, prin care viata copilului este imbogatita. Implicarea ambilor parinti aduce copilului mai multe stiluri, abilitati si valori din care sa poata alege ca adult in formare.

Asadar provocarea pariontilor separati este sa dezvolte o noua relatie care sa fie focusata pe co-parentalitate. Copii beneficiaza de acelasi fel de “parenting” indiferent daca parintii sai locuiesc in aceasi casa sau in doua diferit (ei beneficiaza de caldura si structura).

Cateva strategii pot ajuta in acest scop. Copiilor le merge bine cand exista comunicare regulata intre parinti, iar aceasta comunicare faciliteaza schimbul de informatii legate de copil. Pentru aceia ce ce gasesc comunicarea verbal cu fostul partener ca fiind prea dificila, exista varianta unui caiet de notite sau cea a e-mailului.

In plus, parintii sunt incurajati sa isi priveasca cu flexibilitate planurile de “parenting” si sa constientizeze ca va fi nevoie de adaptare si revizie pe masura ce copiii cresc si circumstantele se schimba.

  1. Copii vor avea in prima luna dupa separare o serie de reactii negative la adresa parintilor. Este modul in care ei fac fata schimbarilor.

Copii pot regresa, pot deveni anxiosi sau depresivi, vor parea mai iritabili, mai greu de multumit, chiar necooperanti si vor experiementa probleme in relatiile sociale iar performanta scoala poate sa scada semnificativ.

Parintii sunt pusi in dificultate si totodata nepregatiti pentru aceste reactiile ale copiilor lor. Copiii au nevoie sa stie ca nu sunt reponsabili pentru despartire, ca sunt in continuare iubiti de ambii parinti si ca nevoile lor vor fi implinite. Modul in care copii manifesta stresul legat de separare difera ce modul adultilor. Copiii, spre deosebire de adulti, sunt mai deschisi sa comunice prin carti, caiete, povesti, joaca si desen. Parinii trebuie sa atinga un echilibru intre recunoasterea si acceptarea expresiilor sentimentelor negative pe de-o parte si asigurarea de reguli si structuri clare si consistente pe de alta.

In concluzie, pentru majoritatea famiilor, separarea sau divortul pot provoca un moment de criza si destabilizare. Cercetarile arata totusi ca dupa o perioada initiala de suferinta, majoritatea adultilor si a copiilor este capabila sa se adapteze la noile dinamici si structuri de familie.

Psihologii sunt bine pozitionati ca pregatire si experienta pentru a asista familiile in procesul de ajustare la noul set de cerinte si incercari. Parintii sunt in mod tipic ingrijorati in legatura cu modul in care separarea sau divortul le pot afecta copii si deci poate fi foarte linistitor pentru ei sa invete despre reactiile comune si de asteptat ale copiilor. Si nu in ultimul rand sa invete cum sa isi intareasca propriile sisteme de coping si suport, sa isi dezvolte o relatie de co-parentalitate (cu o gandire “fara adversar”) si sa isi mentina o relatie de calitate cu copii lor. Iar in final, prin toate acestea, cu siguranta parintii isi vor ajuta copii sa se adapteze mai usor. 

Daca te gasesti intr-o astfel de situatie sau doresti sa imi adresezi o intrebare, te invit sa o faci fara ezitare aici.

Numai bine!
Alex

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

Lasa-ti aici adresa de email si vei primi cele mai recente stiri si materiale semnate de echipa noastra!

Te-ai abonat cu succes. Multumim!

Contact
Suna acum!